Bill Ryan:
Conferinţa din Zurich, 10 iulie 2009
Transcriere
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
_____________________________
Bill Ryan: o nouă lume - dacă o să o puteţi accepta.
Zurich, Switzerland, Julie 2009Traducerea în germană a lui Ruth Huber nu a fost inclusă în această transcriere. Numai comentariile ei în engleză sunt prezentate, dar ea a jucat un rol important în a face materialul accesibil vorbitorilor de limba germană din public.
Faceţi click aici pentru video
Bill Ryan: Deci, suntem gata? Asta este.Ruth Huber (Traducător): Cred că da. Putem începe.
Bill: Bine. Mai trebuie sa vină cineva în această cameră?
În regulă. Deci, toată lumea; Bine aţi venit la conferinţă. Suntem încântaţi că sînteţi aici, şi că aţi făcut această călătorie, de oriunde aţi veni.
Primul lucru pe care vreau să-l fac - Cred ca stiţi cu toţii cine sunt, Bill Ryan de la Project Camelot, dar şi un membru în Swiss Ground Crew. Sunt foarte, foarte mândru să fac parte din această echipă. [aplauze]
E ceva foarte important de spus aici despre asta, şi vă mulţumesc pentru aceste aplauze spontane pentru această echipă. Aceasta nu este o conferinţă profesională. În limba engleză, opusul lui profesional este "amator". Cei dintre voi, care cunosc limba latină, ştiu că amator înseamnă oameni care iubesc ceea ce fac.
Noi nu facem asta pentru bani. Niciodată să nu organizezi o conferinţă pentru bani! Nu o să meargă. Dar, ai putea dori doar să organizezi o conferinţă doar pentru că-ţi place să o faci, şi aş recomanda puternic asta.
De fapt, înainte de a începe să vorbesc despre istoria acestei conferinţe, vreau să vă prezint
alter ego-ul meu. Aceasta este Ruth Huber. Ruth este una dintre ceie mai importante persoane aici, nu numai pentru că a jucat un rol crucial în organizarea aceastei conferinţe, dar şi pentru că ea este unul din traducătorii cheie.
Am incercat doar să glumesc cu ea. [râsete şi aplauze] Ok.
Unii oameni au crezut, in mod logic, că această conferinţă a fost organizată de Project Camelot. Nu este o conferinţă organizată de Project Camelot, este o conferinţă organizată de Swiss Ground Crew.
Am primit email-uri din întreaga lume, şi, într-un moment, vom vedea din ce țară ați venit fiecare, pentru că o mulţime de oameni au parcurs un drum lung.
O mulţime de oameni ne scriu și spun: Hei, eu fac parte din Dutch Ground Crew, sau din German Ground Crew, sau din Spanish Ground Crew. Este important să realizăm că cuvântul Ground Crew, sintagma "echipajul de la sol", vine de fapt de la George Green.
George Green nu este aici, dar el a participat de fapt intr-o măsură mare la această conferinţă, cu toate că rolul său este cam invizibil.
Această conferinţă a început de fapt tocmai înainte ca noi sa plecăm - atunci când spun "noi" vreau să spun Kerry Cassidy şi eu de la Project Camelot - in Ecuador în luna ianuarie a acestui an, şi cineva din echipa elveţiană de aici, care este undeva in public - nu îndrăznesc să o identific pentru că are de dat multe răspunsuri …
Ruth: Nu am înţeles.
Bill: N-ai înţeles. [râsete] Cineva din echipa elveţiană de aici, înainte ca noi să plecăm în Ecuador - şi ea este în aici în public. Eu nu o voi identifica, dar tot ceea ce se întâmplă aici este din vina ei [râsete] - mi-a spus: Când o să-l întilniţi pe George Green în Ecuador, puteţi să-l invitaţi înapoi în Elveţia? Pentru ca ne-ar face plăcere să-l avem aici.
Acum, George Green a avut tot felul de alte planuri şi el este un om ocupat şi nu a putut să vină în Elveţia în această vară, dar când vorbeam cu Brian O'Leary - doctorul Brian O'Leary, este aici, în rândul din faţă. El o să ne vorbească duminică şi, de asemenea mâine seară.
[către Brian] Ridică-te, ridică-te, te rog. [aplauze]
Brian O'Leary este un om foarte minunat şi este privilegiul meu, cred, să-l numesc un bun prieten. El a spus: Hei, voi veni în Europa. Am urcat pe Matterhorn, când am fost tânăr, mi-ar plăcea să-l văd din nou.
Aşa că am avut această idee a acestui grup restrîns de oameni, şi l-am avea poate pe Brian în această cameră mică, şi am servi ceva cafea împreună şi el ne-ar povesti nişte întîmplări. Şi apoi altcineva, care este de asemenea în această sală, şi pe care nu ar trebui să o identificăm, a spus: Ştii ce? Ar fi într-adevăr minunat să-l invităm pe Dan Burisch în Elveţia.
Mi-am zis: Nu există absolut nici o şansă ca aşa ceva să se intâmple. Asta nu va întâmpla niciodată. Apoi am avut un gând ulterior, şi m-am gândit: Ei bine, aş putea trimite un mail, este foarte uşor să trimiți un mail.
Şi el a spus: Bine. Voi veni la Zurich. Nici o problemă. [râsete]
Nu ştiu dacă Dan este în sală acum, cred că el vine mai târziu. Dan este aici? Nu. Nu este. Dan vine mai târziu pentru că el înca este pe Orarul American Pacific, ceea ce înseamnă că doar acum începe să cam simtă că ar fi micul dejun. [râsete] De aceea va vorbi in seara asta.
Ştiu că foarte mulți dintre voi au venit aici în mod special pentru a asculta povestea lui. Și o să vorbesc puţin mai mult despre aceasta în următoarea oră pentru că vreau să-l introduc pe Dan cât mai bine deoarece este o poveste foarte complicată.
Apoi, ceea ce s-a întâmplat a fost că l-am avut ca oaspete pe Brian, şi pe Dan. Apoi, Dan a spus: Hei, vreau să vină și Marci. Apoi, oamenii au început să spună: Ei bine, ați putea să va ridicaţi şi să vorbiţi și unor oameni. Şi apoi, deodată, am avut o conferinţă. [râsete]
L-am invitat pe David Wilcock; el n-a fost niciodată în Europa. Deci, acesta este într-adevăr un eveniment foarte special.
Ieri seară, pentru un timp destul de lung, până noaptea târziu - Dan, Marci, David şi cu mine - am avut o conversaţie video de două ore, care a fost atât de interesantă încât a trebuit practic să-i tragem pe David şi pe Dan din scaunele lor la miezul nopţii, deoarece ar fi putut să continue până la lumina zilei. Asta a fost prima ocazie când toţi patru am fost în acelaşi loc ca să vorbim o mulţime despre acest material, şi acesta a fost înregistrat pe video, şi va fi lansat cât de curând posibil; sânt chestii interesante.
Acum, înainte de a intra în detaliile acestui subiect interesant, vreau doar să-mi exprim recunoaştinţa pentru cei care au consumat o gramadă de timp, au cheltuit destui bani şi au demonstrat un imens devotament ca să fie aici în acest weekend. Avem aici oameni din 25 de ţări diferite. Vreau doar să vi le citesc pentru că este foarte impresionant. De fiecare dată când mă uit la această listă, sunt impresionat.
Este o listă, în ordine alfabetică. Nu vreau ca să vă simţiţi jenaţi, dar vă rog, dacă mentionez ţara dumneavoastră, as dori să ridicaţi mâna, astfel încât să putem vedea că sunteţi întradevăr aici. Nu vă voi cere să vă ridicaţi în picioare sau să ne spuneţi numele vostru adevărat, sau ceva de genul ăsta. [râsete] Şi voi toţi agenţii din acest public, sperăm că vă distraţi şi că totul este foarte excitant. [râsete] Sperăm să vă simţiţi bine.
Pentru că această listă este în ordine alfabetică, cine a venit din Australia?
Ruth: Ah! [aplauze]
Bill: Nu e uimitor? Asta m-a dat gata. Aceştia nu sunt oameni bogaţi, dar sunt persoane devotate. Ei au un alt tip de bogăţie.
Deci, nu vom vorbi despre Cricket, bine? [râsete]
Ruth: Noi nu vom vorbi despre ...?
Bill: Asta nu se poate traduce în limba germană. [râsete] OK, şi nu trebuie să vă aplaudaţi unul pe altul, pentru că asta consumă o grămadă de energie, dar urmeaza Austria.
Bine. Bun. Belgia? Bine. Canada. Cine e din Canada? Ştim că avem câteva persoane din Canada; Poate că sunteţi timizi sau poate sunteţi întârziati, dar aţi plătit. [râsete]
Croația? Bine, minunat. Republica Cehă? Danemarca? Bine. Ecuador.
Ruth: Hey! [aplauze şi râsete]
Bill: Franţa? Marea Britanie? O mulţime de oameni din Germania, cred. Israel? Italia? Luxemburg? Malta? Avem un grup mare din Ţările de Jos.
Ruth: Wow! [aplauze]
Bill: Este o ţară mică, plină de oameni foarte deştepţi, la fel ca elveţienii. [râsete] Bine, Norvegia? Polonia? Portugalia? Slovacia? Slovenia? Spania? Suedia? Elveţia? Bine …
Ruth: E ca la concursul de la Euroviziune.
Bill: Concursul de cântece de la Euroviziune. [râsete] Absolut, da!
Şi ... SUA. [aplauze] Trebuia să avem pe cineva din America, care trăieşte de fapt în China, şi el intenţiona să vină. S-au întâmplat niște lucruri ciudate cu unele persoane care intenţionaseră să vină la aceasta conferinţă. Acum, nu vom cere nimănui sa dea detalli, dar pun pariu că sunt aici câțiva oameni care au trebuit să rezolve unele probleme de ultimul-minut pentru a putea veni.
Tipul din China nu a putut să vină pentru că fiul său a fost răpit de către fosta sa soţie! Sperăm că nimic de genul ăsta nu s-a întâmplat cu voi, dar am avut partea noastră echitabilă de incidente “interesante”.
Ruth: Oh, da. [râsete]
Bill: Bine. George Green a inventat această frază "Echipa de la sol" şi există o cărticică minunată - este o carte electronică gratuită- care este disponibilă pe site-ul său. De fapt, este o serie de patru cărţi şi a patra carte se numeşte “Mesaje pentru echipajul de la sol”. Vă recomand în mod deosebit s-o citiţi.
Este o cărticică în care George vorbeşte despre o întîmplare foarte interesantă, care este în principiu o carte canalizată; nu el a scris-o, a venit doar ca un mesaj. Acesta a fost un mesaj în esenţă de la un grup, pe care el l-a identificat drept Pleiadieni. Mesajul din această carte a fost că s-ar putea ca noi să nu mai avem timp suficient pentru a remedia lucrurile aici, că Pământul este în pericol, rasa umană este în pericol.
Povestea nu trebuie neapărat să aibă un final nefericit, dar avem destul de mult de muncit şi cineva trebuie să o facă. Această carte, această cărticică, “Mesaje pentru echipajul de la sol”, a fost ca o chemare pentru oamenii care s-au considerat a fi cei ce urmau să facă această muncă, în cazul în care nimeni altul nu ar fi facut-o.
Este o situaţie foarte interesantă, pentru că sunt destul de sigur că o mulţime de oameni în această sală - poate că toată lumea din această încăpere - s-ar putea sâ nu vă considerați ca fiind o fiinţă umană cu totul normală. [râsete]
Acum, nu o să vă cer să ridicaţi mâinile sus şi să recunoasteţi că sănteti într-adevăr ciudați, dar voi încerca opusul. Este cineva dispus să ridice mâna și să creadă că e într-adevăr normal? [râsete] Avem doi oameni. Poate că vă aflaţi la conferinţa greşită. [râsete]
Sunt destul de sigur că avem aici o mulţime de oameni care cred, sau care ştiu, sau şi-au amintit, sau îşi reamintesc că sunt aici în această viaţă pentru un scop. Prietena şi colega mea, Kerry Cassidy, va organiza o conferinţă în Los Angeles în septembrie şi titlul acestei conferinţe este "Treaz şi conştient”. Asta a fost ideea ei, si este un titlu foarte bun, ar fi trebuit să mă fi gândit la asta.
Dar avem o mulţime de oameni aici care sunt treji şi conştienţi.
Acum doua săptămâni, am avut marea plăcere şi privilegiul - a fost un weekend extraordinar, de fapt - de a întîlni pe cineva numit Dr. Pete Peterson. O să vă relatez puțin despre asta aici, apoi mai mult în sesiunea mea de duminică dimineaţa.
Unul din multele lucruri despre care Pete Peterson ne-a relatat a fost că, în măsura în care cercetările sale l-au ajutat să înţeleagă, 15 la sută din oameni au DNA extraterestru care poate fi identificat în mod direct. Acelaşi om ne-a spus, datorită experienţei bogate acumulate în timpul carierei sale, că aceleaşi 15 procente sunt rezistente la controlul minţii.
Implicaţiile acestui fapt sunt foarte, foarte interesante. Aceasta înseamnă că ar putea fi destul de grea trezirea a 85 la sută din populaţie. Acest lucru este în toate rasele şi naţionalităţile. Dar, 15 la sută se trezesc şi eu cred că toată lumea în această sală va fi parte din acel grup.
După cum am pus cap la cap informaţiile, asta e ceea ce acest grup numit Echipa de la sol este, sau ar putea fi. Nu este doar un (o) “grass roots movement” (mişcare naturală a oamenilor, publică). [către Ruth] Ştii ce vreau sa spun prin "grass roots"?
Ruth: Nu prea.
Bill: Nu doar în public, nu este doar o mişcare publică a omului din stradă, a persoanei obişnuite. Există oameni în interiorul organizaţiilor. Există oameni în interiorul armatei, a serviciilor de informaţii, chiar şi în politică.
În serviciile de informaţii militare şi în politică, şi aceștia sunt băieţi buni, de asemenea. Sunt destul de mulţi. Ne-am intâlnit cu unii dintre ei, şi fac tot ceea ce pot din interior pentru a schimba lucrurile.
Scopul acestei conferinţe este… - Ei bine, lasă-mă să încep această frază din nou. Unul dintre scopurile acestei conferinţe este să ajute formarea a ceea ce Rupert Sheldrake numeşte un câmp morfic.
Sau, ca să schimbăm metafora, încercăm sa creăm un val, sau să rostogolim un bulgăre de zapadă. Şi nu suntem singuri in acţiunea asta pentru că ştim că o mulţime dintre voi faceţi tot ce puteţi în ţările voastre, folosind metodele personale.
Avem aici o mişcare reală, o adevărată trezire la realitate, o mulţime de oameni care devin mai conştienţi. O mulţime de oameni vorbesc despre asta. Aproape toţi dintre voi veţi fi pe Internet foarte mult şi se vorbeşte despre asta şi acesta este un fenomen real.
David Icke vorbeşte despre aceasta; David Icke a fost unul dintre primii oameni care a inceput cu adevarat să trezească lumea la începutul anilor 1990.
La începutul anilor 1990, David Icke vorbea despre ceea ce David Wilcock numea politica Illuminati. El a simţit că misiunea lui era să vorbească despre o mulţime de informaţii uimitoare şi incredibile despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume. Am avut privilegiul de a vorbi cu el în luna februarie a acestui an, personal, şi ceea despre ce a vrut să vorbească atunci, a fost rolul conştienței.
Şi acest lucru este într-adevăr tema acestei conferinţe, cu toate că există o mulţime de lucruri interesante despre care putem vorbi. Putem vorbi despre politica Illuminati şi putem vorbi despre tehnologii avansate, de asemenea. Există o mulţime de lucruri foarte interesante. S-ar putea să avem pe cineva în această sală care a fost în afara planetei, de exemplu, şi nu am de gând să-i cer să ridice mâna, doar dacă vrea. [râsete] Nu e el.
Există o mulţime de - în limba engleză, vom folosi eufemism - sunt o mulţime de lucruri sexy despre care am putea vorbi. Dar ceea despre ce vrem să vorbim cu adevărat sunt lucrurile importante, si ceea ce este important este modul în care putem lucra împreună pentru a crea o lume mai bună.
Prin urmare, titlul acestei conferinţe, care este: o lume nouă, dacă o puteţi accepta. Şi nici titlul acesta nu l-am gândit eu. Unii dintre voi probabil ştiţi că acest lucru a venit de la colonelul Philip Corso. El este decedat, dar a scris o carte foarte semnificativă numită “The Day After Roswell” (A doua zi după Roswell).
Povestea despre modul în care această frază a ieşit în evidenţă este cel mai bine relatată de către fiul său.
Ceea ce fiul său a explicat este că, în 1957 tatăl său era în baza de rachete White Sands din New Mexico. A întâlnit un disc şi o fiinţă în deşert. Aceasta stătea acolo în deşert şi apărea si dispărea din câmpul lui vizual; a fost un fenomen foarte ciudat.
El a fost foarte şocat, şi în timp ce se uita la această ființă, ea l-a contactat telepatic. Fiinţa l-a întrebat dacă el s-ar putea întoarce la baza de operaţiuni centrale la White Sands şi să dezactiveze radarul. Aşa cum mulţi dintre dumneavoastră probabil ştiţi, există o mulţime de dovezi că unul dintre motivele pentru care discurile s-au prăbuşit la sfârșitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950 a fost radarul de mare putere care era utilizat.
Deci, acest ET mic i-a cerut lui Philip Corso să oprească radarul, astfel ca el să poată pleca de acolo. Şi Philip Corso a pus întrebarea: Ei bine, și dacă te ajut, ce - în limba engleză spunem - ce este pentru mine in afacera asta? Ce capăt eu din asta?
Acest mic extraterestru - sau ce era el - a spus: O lume nouă, dacă o poți accepta.
Deci această frază nu a venit de la o fiinţă umană sau, în cazul în care acesta a fost un călător în timp, ea nu a venit de la o fiinţă umană din timpul nostru.
Unul dintre motivele pentru care-mi place această frază - o lume nouă, dacă o puteţi accepta - este că, în limba engleză, aceasta are un sens dublu. În limba engleză, poate însemna două lucruri. Poate însemna: o lume nouă, dacă-i puteţi face față, şi celălalt înţeles este: este o lume nouă care este acolo pentru tine s-o accepți, dacă o vrei.
Ca şi când întinzi mâna după un produs de pe un raft de sus al unui supermarket, poţi să-l iei. Cu alte cuvinte, este disponibil, dacă-l dorim.
Acesta este, de asemenea, scopul acestei conferinţe, deoarece este vorba despre ce fel de viitor ne aşteaptă. Şi nici măcar asta nu este o utilizare corectă a cuvintelor. Modul precis de a spune este: Ce viitor vom crea pentru noi înşine?
Intrăm în tot felul de paradoxuri aici pentru că există dovezi puternice - şi veti auzi mult mai multe despre aceasta în seara asta, când îl vom asculta pe Dan Burisch - dovezi foarte clare că am fost vizitaţi de către oameni din viitor; fiinţe umane din viitor, care s-au întors pentru a încerca să ajute şi să ne dea câteva informaţii valoroase.
Nici asta nu este o utilizare corectă a cuvintelor, pentru că abia acum am spus că ei sunt din viitor. Dar, mai exact ar fi să spun că sunt dintr-un “anumit” viitor. Există o mulţime de dovezi că avem o multitudine de viitoruri. Există viitoruri alternative. Există diferite moduri în care acest joc de realitate virtuală, în care suntem, acest film în care toţi jucăm, s-ar putea sfârşi.
De fapt nu se sfârşeşte, dar înțelegem ideea. [râsete]
O altă metaforă ar fi, e ca şi cum: ce cale vrem să alegem? Iar unul dintre lucrurile despre care Dan o să ne vorbească în această seară împreună cu Marci McDowell, este de ce s-ar putea să avem vești bune; există ştiri încurajatoare, cu privire la faptul că, poate, lucrurile nu vor fi atât de rele încât ne-am gândit.
Aceasta este o informaţie incredibilă. Când spun incredibilă, mă refer la sensul literar al cuvântului, "nu este credibilă".
Ştim că această informaţie este greu de crezut. Ştim că Dan Burisch este greu de crezut. Sunt oameni care ne scriu în fiecare zi, spunând că Dan Burisch este greu de crezut şi eu sunt de acord cu ei. Dar vă cerem aici un lucru foarte important, şi acesta este că, în cazul în care aveţi dubii cu privire la această relatare, vă rugăm să vă amânați neîncrederea. Vă rugăm să nu vă îndoiţi până nu auziţi dovezile.
Am petrecut o grămadă de timp cu acest om; a fost un mare privilegiu pentru mine să fac acest lucru. Cel mai recent timp petrecut cu el au fost câteva ore ieri într-o maşină. Ne-am dus să vizităm zonele rurale elveţiene şi am ajuns să avem altă conversaţie despre experienţele sale. Şi a vorbit despre ele în detaliu pe video-ul pe care l-am înregistrat cu David Wilcock aseară târziu. Îmi pun reputaţia la bătaie că acest om spune adevărul.
Și David Wilcock – pe care mulți dintre voi au venit aici în mod special să-l asculte, de asemenea - a ţinut o strânsă legătura cu Dan din anul 2003. David este sigur că această poveste este adevărată.
Din punctul meu de vedere personal, povestea îşi are originea la începutul proiectului Camelot, doar cu puţin mai mult de trei ani în urmă. Pare un timp foarte lung, dar cred că nu aşa de îndelungat în comparaţie cu anii mulţi dedicaţi de mulţi cercetători de OZN-uri în munca lor.
Tocmai o întâlnisem pe Kerry și am avut așa această idee nebună că am putea asista și continua activitatea de la Disclosure Project (proiectul de dezvăluire a adevărului), pe care îl admiram, doar vorbind cu oamenii şi ajutându-i să aducă la cunoştinţa publicului informaţiile privitoare la întâmplările prin care au trecut. Pentru că, la fel ca multi dintre voi, sunt sigur, atât Kerry cât şi eu am fost inspiraţi de lucrările lui Steven Greer, când a adus o serie de martori la conferinţa Clubului Presei din Washington; cred că a fost în luna mai 2001.
Noi admirăm lucrările lui Steven Greer. Nu l-am întâlnit niciodată, dar o să fim amândoi la Conferinţa de Exopolitică în Spania, care o să fie peste cîteva săptămîni, şi am aranjat ca atunci să stăm de vorbă cu Steven Greer, ceea ce ne va face mare plăcere.
Oricum, în acele zile, la fel ca mulţi dintre voi - aveti blog-uri, aveti web site-uri, unii dintre voi sunt jurnalişti; faceţi tot ceea ce puteţi ca să încercați să dezvăluiți informaţiile. Acesta este un mare efort de echipă în toată lumea. Am luat această mini-cameră video care Kerry o avea – o puteai băga în buzunar, aşa era de mică - şi am început să discutăm cu oamenii. Eram amatori.
De fapt, vă voi spune o glumă despre asta, care este foarte adevărată. Unul dintre mesajele preferate pe care le-am primit vreodată într-un e-mail a fost de la cineva anul trecut, care mi-a scris şi mi-a zis: Sti, timp de mai multe luni, m-am gândit că tu lucrezi probabil pentru CIA. Apoi a spus: în final, mi-am dat seama că nu poate fi adevărat, altfel videoclipurile tale ar fi mult mai profesionale. [râsete]
Am luat-o ca pe un compliment; am crezut că a fost foarte amuzant. Este ceea ce Kerry Cassidy consideră producere de filme de gherilă. [râsete]
Deci, ne vedeam de treburile noastre și am avut ocazia - este o oportunitate minunată – de a-l întâlni pe Dan Burisch, şi am fost introduşi de către Bill Hamilton. Am fost la fel de entuziasmaţi să-l întîlnim pe Dan ca şi probabil mulţi dintre voi, şi ştim că de aceea sunteţi aici.
Am fost în mod personal interesat în povestea lui din 2002 şi, atunci când l-am întâlnit pe Dan pentru prima oară, în primele zece minute mi-am dat seama că acesta este un om excepţional. E inteligent, e modest, e amuzant, e conştient şi complet decis să facă munca pe care i s-a spus să o facă, cea de a dezvălui aceste informații.
Unul dintre lucrurile pe care el le va face în această seară, când o să facă prezentarea pe această platformă, este să vă pună înregistrarea pe care i s-a dat ordinul să dezvăluiască aceste informaţii. Pentru că ceea ce face Dan face parte dintr-o dezvăluire neoficială – nu, mai bine spus – o parte dintr-un program de dezvăluire oficială care are încorporată o negare plauzibilă.
Ruth: Poţi explica asta mai bine?
Bill: Absolut. I s-a dat ordin să spună această poveste incredibiă legată de tot ceea ce ştia şi tot ceea ce i s-a întâmplat. Persoana care i-a dat ordinul a fost anterior MJ-1 din grupul Majestic 12, si acesta este John Mike McConnell, care, după ce a părăsit acel post în Majestic, a devenit directorul Agenţiei Naţionale de Informaţii din SUA - DNI. Cu alte cuvinte, el este tipul care e şeful capului NSA (Agenţia de Securitate Naţională). El este la virful piramidei.
Dan va spune mult mai multe în această seară despre Mike McConnell şi relaţia sa cu Mike McConnell. Poziţia de neinvidiat a lui Dan este că, dacă ar fi să mergem şi să-l intrebăm pe Mike McConnell: Ei bine, ce zici de această poveste? El ar spune: Acest om este, evident, nebun.
Deci, ei îl folosesc pe Dan să difuzeze aceste informaţii celor, bănuiesc, 15 la sută din oameni, care sunt treji şi conştienţi. Dan vă va spune în această seară ce dificilă a fost această muncă. Şi vă va povesti despre reacţia lui, când a primit aceste ordine pentru prima dată în octombrie 2005.
Si apoi, a venit Project Camelot.
Ruth: Ne vei spune despre această reacţie acum?
Bill: Nu, asta o s-o facă Dan. Vreau să spun, asta e povestea lui Dan. Eu doar pregătesc terenul.
Dar ... între timp a venit Project Camelot. Nu am avut nici o idee în ce o să intrăm, dar, după întâlnirea cu Dan, a fost atât de evident pentru noi că acest om avea o integritate deosebită şi cele mai bune intenţii, încât am devenit atunci, fără să realizăm, parte din această mişcăre de divulgare neoficială.
Când l-am întrebat de Dan - ah, acest lucru este într-adevăr destul de amuzant. L-am întâlnit pe Dan la cină, Kerry Cassidy şi cu mine, la începutul anului trecut, cu aproximativ 18 luni în urmă, şi i-am spus: Știi, e uimitor, pentru că ne ascundem în câmp deschis. Toată lumea ştie cine sunt; nu ascund cine sunt; toată lumea ştie numele meu, nu încerc să mă ascund.
Dacă agenţiile de informaţii ar vrea să oprească ceea ce facem, ar putea s-o facă cu uşurinţă. Câte-odată avem ceva necazuri, dar, de fapt, suntem lăsaţi să ne facem treaba.
Nu încerc să pretind nimic special aici, pentru că aceia dintre voi cu bloguri şi site-uri web, precum şi cei dintre voi care sunt jurnalişti şi producători de film, aici în această sală, nimeni nu prea încearcă să vă oprească de asemenea. Nu prea.
Ar fi putut să ne strivească ca pe nişte muşte dacă vroiau, şi nu au făcut-o. Aşa că l-am întrebat pe Dan, am spus: Este posibil ca Mike McConnell, în rolul său de director al National Intelligence, să ne protejeze?
Dan m-a fixat cu niște ochi foarte sclipitori - Dan are o faţă foarte expresivă - şi a spus: Dacă acesta ar fi cazul, nu ai afla niciodată, nu-i aşa?
Deci, aici e răspunsul meu - mi-a răspuns la întrebare - că ni se permite să facem ceea ce facem, pentru că guvernele şi agenţiile de informaţii şi armatele acestei lumi au o problemă. Dupa cum spunem în limba engleză, sunt băgați până peste gît; au o problemă uriaşă. Mulţi dintre voi ştiu cum au încercat să rezolve această problemă timp de mulţi, mulţi ani, de a dezvălui aceste informaţii fără a provoca probleme sociale, panică, sau prea mult şoc personal oamenilor.
Cu câţiva ani în urmă am avut o discuţie foarte interesantă cu Dr. Hal Puthoff, faimosul fizician, directorul Institutului de Studii Avansate din Austin, Texas. Apropo, este unul dintre obiectivele mele personale a-l intervieva la Project Camelot.
Hal a fost cel care mi-a explicat - şi el e un tip foarte inteligent, un tip foarte drăguţ, am privilegiul de a-l considera și pe el un prieten - şi mi-a spus că ceea ce este important -- şi de fapt îmi dădea un sfat, ca un unchi -- mi-a spus: Nu încerca să dovedeşti nimic, pentru că, dacă arăţi documente si fotografii, lucruri care nu pot fi negate, atunci oamenii vor intra în şoc, deoarece realitatea lor va fi contestată.
Dacă tot ce facem este: povestim relatări nebuneşti despre călătorie în timp şi oameni din viitor, precum şi toate aceste tehnologii avansate uimitoare, dar nu putem dovedi nimic, atunci acei 15 la sută de oameni treji şi conştienti vor spune: Bine, ştiam că este aşa, mulţumim pentru confirmare. Şi ceilalti vor spune că suntem toţi nebuni şi vor continua să se uite la televizor şi să meargă la biserică duminică dimineaţa. [râsete]
Deci, unul din factorii în Project Camelot care ne-a permis să continuăm să funcţionăm este că nu prezentăm dovezi; nu avem nici-o dovadă. Dar ceea ce avem este o mulţime de relatări consistente. Şi, după ce l-am întâlnit pe Dan Burisch - cred că era iulie ... cred că a fost în această lună în 2006, de fapt, nu-mi amintesc - şi avem pe video această poveste de necrezut. Şi pentru cei dintre voi care încă nu sunt destul de lămuriţi în privinţa acestei poveşti, am să vă dau doar versiunea succintă chiar acum.
Această poveste este că, cel puţin o parte din aşa-numiţii extratereştrii nu sunt de fapt doar vizitatori de pe alte planete, dar sunt călători în timp din alte perioade. Nu numai că sunt vizitatori din alte perioade, dar sunt fiinţe umane din viitor; din diferite timpuri, în viitor, dar toţi din aceeaşi direcţie temporală.
O varietate întreagă de lucruri foarte ciudate s-au întâmplat care au cauzat o mare cantitate de complexitate şi încurcare a direcţiei temporale. Dar, esenţa a ceea ce oamenii din viitor au vrut să comunice a fost că, în istoria lor, a fost o catastrofă. S-a întâmplat în această periodă de timp şi cauza acestei catastrofe a fost legată de trecerea sistemului solar printr-o regiune de spaţiu energizat (centura fotonică).
Din nou, acest lucru este condensat şi nu este destinat să fie complet, exact din punct de vedere tehnic, pentru că realităţile sunt foarte complicate, dar unul dintre dispozitivele secrete de înaltă tehnologie deţinute de unele dintre guvernele din lume a fost numit The Looking Glass (oglinda). Looking Glass este o modalitate de a aduna informaţii din diferite timpuri. Este un fel de portal; este o fereastră; poţi sa te uiti prin ea, sau în ea, şi poţi extrage informaţii din viitor.
Pentru a face această poveste şi mai incredibilă, acest dispozitiv nu ne-a fost dat de către vizitatorii extratereştrii; acesta a fost reconstruit de pe sigiliile cilindrice sumeriene. Oricine cunoaşte scrierile lui Zecharia Sitchin va înţelege că sumerienii au primit civilizaţia şi cunoştinţele lor tehnice de la Anunnaki.
Deci, după cum înţeleg, Looking Glass este tehnologie Anunnaki, care este utilizată de către guvernul american ca un mod foarte util de a privi în viitor pentru a vedea ce se va întâmpla - cu toate paradoxurile şi complexitaţile asociate.
Unul din lucrurile despre care ne-a spus Dan a fost că multor politicieni - nu doar politicieni americani – li s-a spus ceea ce s-a văzut pentru ei în viitor. Şi, atâta timp cât le plăcea ceea ce vedeau, ei doar își jucau rolul exact ca actorii într-un film, pentru că ştiau ce era ceea ce trebuiau să facă.
Ceva ce mi-a spus Dan, ce a complicat și mai mult această poveste, a fost că prăbuşirea de la Roswell a fost, de asemenea, o vizită a unor oameni din viitor, călători în timp, şi că acela a fost un accident autentic. Una din problemele imediate care au rezultat din aceasta a fost că, la sfârşitul anilor 1940, americanii experimentau cu o tehnologie de călătorie în timp pe care nu o înţelegeau. Dacă începi să experimentezi cu o tehnologie de genul ăsta, şi nu ştii ce faci, o s-o încurci rău de tot.
O parte din asta este ceva despre care David Wilcock, care tocmai ni s-a alăturat în această sală - David, mă bucur să te văd [aplauze] – David va vorbi într-o o mare parte a zilei de mâine, şi unul dintre lucrurile pe care s-ar putea sau nu să le menţioneze, este faptul că, cu câțiva ani în urmă, stătea într-un restaurant ocupându-și timpul cu citirea unei dintre cărţile lui Peter Moon despre Proiectul Montauk.
În acel timp, David credea că Proiectul Montauk era o poveste destul de nebună şi că era foarte puţin probabil să fie adevărată. Și acest tip stătea la o altă masă în acelaşi restaurant și l-a văzut citind cartea. S-a dus la David şi a spus: Te superi dacă mă alătur? A spus: Ce crezi despre această carte? David a spus: Este o poveste nebună; n-am nimic altceva de citit acum.
Dacă povestea este denaturată, David, îmi cer scuze, dar asta e esenţa.
David Wilcock: De fapt, i-am spus că e rahat. [râsete]
Bill: David nu are reţineri. Acest tip a venit la David şi i-a zis: Ei bine, de fapt, poate că nu e doar un rahat, pentru că eu pot să-ţi spun câteva lucruri despre această poveste.
Acest tip era cineva pe care David a ajuns să-l cunoască foarte bine pentru o perioadă destul de lungă, şi l-a numit Daniel, care nu era numele său real. Daniel i-a spus că, cel puţin prima carte din seria Montauk a lui Peter Moon, era în esenţă foarte adevărate. Iar David e un tip destul de inteligent, așa că de fapt a început să asculte. Dar nu a publicat niciodată nimic din informaţiile respective; le-a ţinut pentru sine.
Aici încep diferitele mărturii să aibă sens. Pentru că, după ce am auzit personal această poveste de la Dan Burisch, am întâlnit un tip căruia i-am dat pseudonimul de Henry Deacon.
Mulţi cred că aceste persoane, pe care le-am întâlnit întâmplator, într-un fel, au fost plantate, sau că totul a fost calculat, sau regizat într-un fel. Dar, ca și întâlnirea lui David cu Daniel în restaurant, întâlnirea noastră cu Henry a fost accidentală.
Când eu şi Kerry l-am întâlnit pe Henry pentru prima dată, a fost într-un restaurant Pizza Hut foarte zgomotos. Primul lucru pe care Henry l-a făcut a fost să scoată telefonul său mobil, apoi l-a pus pe masă şi i-a scos bateria, deoarece telefoanele mobile pot fi folosite ca dispozitive de ascultare, chiar dacă sunt oprite. Şi Henry a început să vorbească despre o cantitate enormă de informaţii fascinante, care au inclus menționarea călătoriei în timp şi a proiectului Montauk.
Acum, eu sunt englez și nu sunt chiar atât de expresiv ca David, aşa că n-am folosit de fapt cuvântul “bullshit” (rahat), dar am fost foarte surprins, şi am întrebat: Vrei să spui că proiectul Montauk este real?
Henry a spus că n-ar trebui să-l numim proiectul Montauk; au existat proiecte Montauk - la plural - şi că americanii s-au jucat cu tehnologia de călătorie în timp mulţi, mulţi ani la rând, şi au creat tot felul de paradoxuri şi probleme. Şi de fiecare dată când au încercat să le repare, le-au înrăutățit.
L-am întrebat pe Henry dacă a auzit de relatarea lui Dan Burisch, pentru că m-am gândit imediat că trebuie să existe o corelaţie aici şi Henry nu auzise de Dan. Aşa că i-am spus: Ei bine, asta sună ca acelaşi gen de lucruri. Uită-te la video-ul nostru şi contactează-ne, deoarece ne-ar plăcea să ştim care este opinia ta..
Trei săptămâni mai târziu, Henry ne-a contactat şi ne-a spus: Pot confirma povestea lui Dan Burisch, direcţiile (posibilităţile) temporale şi toate celelalte.
Asta ne-a făcut într-adevăr să devenim alerţi şi să luăm notă de chestiile astea. În mod intuitiv, am simţit cu tărie că acest lucru a fost în centrul problemei, dar a fost foarte valoros să primim această informaţie din două surse diferite, cu care ne-am întâlnit şi am petrecut timp în mod personal.
Dupa ce am publicat aceste informaţii de la Henry pe site-ul nostru, David Wilcock ne-a contactat, şi n-am fost în contact cu el anterior. David a zis: Această informaţie este cu adevărat importantă, pentru că este prima confirmare pe care am auzit-o la ceea ce sursa mea, Daniel mi-a spus, şi pe care nu am publicat-o.
Apoi ne-am întâlnit cu David si i-am luat un interviu.
Ruth: Asta a fost prima întâlnire cu David?
Bill: Da, asta a fost prima întâlnire cu David.
David ne-a spus o mulţime de lucruri pe care Daniel i le-a împărtăşit în timpul pe care l-au petrecut împreună.
Prin urmare, ceea ce vreau să spun este că o versiune adaptată a ceea ce a spus Bill Cooper - William Cooper, foarte bine cunoscut de mulţi dintre voi – a spus aceasta la sfârşitul anilor 1980. Ceea ce Bill Cooper a declarat într-o prelegere foarte faimoasă, care este încă disponibilă pe Internet, a fost: Nu puteţi înţelege geopolitica în lume, dacă nu luaţi în consideraţie problema OZN / extraterestră. El a spus: Trebuie să înţelegeţi acest lucru şi să acceptaţi realitatea sa, pentru a înţelege ce se întâmplă în lume.
Pot să merg mai departe, pentru că nu puteţi înţelege problema OZN / extraterestră fără să acceptaţi şi să consideraţi călătoria în timp. Este profund legată de multe problemele cu care ne confruntăm în prezent. Şi în timp ce vorbesc despre aspectele tehnice ale călătoriei în timp şi de toate relatările extraordinare - aceasta nu este ceea ce am de gând să fac aici şi nu este de fapt scopul acestei conferinţe - nu putem vorbi despre viitor, fără să vorbim despre timp.
În mod repetat sunt sute - dacă nu zeci de mii - de mesaje de la oameni care au avut contact cu extratereştrii, spunând că există un moment foarte important pentru noi toţi acum. Unii dintre aceştia – hai să-i numim vizitatori - unii dintre aceşti vizitatori le-au spus oamenilor cu care au comunicat că: Sunteţi într-un mare necaz. Nu ei personal - ei vorbesc despre rasa umană.
Unii dintre ei au vorbit despre câteva posibilităţi destul de neplăcute care s-ar putea întîmpla în curind, ca avertismente. Alţii au spus că există posibilitatea unui viitor de aur, minunat pentru rasa umană. Iar unul dintre scopurile aceastei conferinţe; este prezentarea faptului că aceasta este o opţiune pentru noi toţi.
Unul dintre lucrurile pe care aş dori să-l pun să ascultaţi chiar înainte de pauză, care va fi în cinci minute - avem intenţia să punem înregistrarea? Într-un moment - doar atunci când spun porneşte - vreau să ascultaţi o înregistrare audio, o înregistrare audio de un minut. Nu e ceva în mod special secret, dar este foarte interesant şi important, în opinia mea personală.
Acesta este un clip audio al lui Bill Birnes. Aceasta a fost înainte ca el să devină celebru în serialul UFO Hunters. Dar Bill Birnes este editorul UFO Magazine-ului american. El a făcut o mulţime de cercetări timp de mulţi, mulţi ani; a fost persoana care a lucrat cu colonelul Philip Corso să scrie cartea "The Day After Roswell”.
A fost în programul american de radio Coast to Coast AM vorbind cu George Noory şi George Noory l-a întrebat pe Bill Birnes despre accidentul de la Roswell. Ceea ce o să auziţi - nu am de gând să traduc ceea ce spune; de aceea vă prezint privirea de ansamblu prin intermediul lui Ruth - el a spus că a petrecut ceva timp vorbind cu amiralul George Hoover de la Biroul de Informaţii Navale şi George Hoover i-a spus lui Bill Birnes că vizitatorii de la Roswell au fost călători în timp.
Cel mai mare secret nu a fost tehnologia avansată care a fost descoperită; cel mai mare secret nu a fost faptul că tipii aceştia au venit din viitor; cel mai mare secret a fost că, pentru ca această călătorie în timp să fie posibilă, vizitatorii au trebuit să interacţioneze cu vehicolul lor prin intermediul conştiinţei; că adevăratul sens pentru noi în aceasta a fost faptul că noi eram mai capabili şi conştiinţa noastră era mai mare, decât am fost lăsați vreodată să înţelegem; că cei ce controleaza această planetă nu vor să ştiţi cât de puternici sunteţi, pentru că ei ar fi în necaz mare, dacă toată lumea ar şti cât de puternică este.
Din această cauză ei ne mint tot timpul pentru a încerca să ne convingă că noi nu suntem puternici.
Suntem aproape de pauză şi înainte vreau să pun inregistrarea audio - acesta este clip-ul:
George Noory: Ceea ce nu [ştim] despre situaţia de la Roswell este dacă aceştia au fost extratereştrii, dacă au venit din interiorul Pământui, dacă au venit dintr-o altă dimensiune? Noi nu ştim asta, nu?
Bill Birnes: Nu ştim. Singurul indiciu pe care l-am avut a fost de la acest ofiţer din marină, de la Biroul de Informaţii Navale - ONI - numit George Hoover (despre care am vorbit înainte), care a spus că el e Corso-ul Marinei Militare [Nota editorului: referință la Col. Philip Corso, autorul cărţii "The Day After Roswell '] şi că cei din armată au crezut, si el a zis că ştia, că aceste entităţi nu au fost atât de mult interplanetare, dar au fost literalmente călători in timp.
Şi marele secret este că ei erau “noi” din viitor, şi că noi şi ei avem aceleaşi puteri şi asta a fost teama reală a guvernului, că noi avem capacitatea de a manipula realitatea din jurul nostru. Am avut întotdeauna această abilitate. Dar pur şi simplu nu ştim cum s-o folosim. Şi dacă vreodată am învăţa cum s-o folosim - şi nu suntem pregătiţi pentru ea – am putea provoca haos şi acesta a fost secretul mare pe care Marina l-a aflat până la urmă.
Bill: Vă mulţumesc. Deci, unul din subiectele pe care vreau să-l pasez colegilor mei – în primul rând Dan şi apoi David, care vor vorbi despre acestea, precum şi subiecte strâns legate, toate mâine - este cât de puternici suntem şi ce oportunitate avem, cu cuvintele lui Bill Birnes: de a manipula realitatea din jurul nostru.
Manipulare este un cuvânt cam puternic de folosit, dar ceea ce vrea să spună este crearea realității. Ce realitate ne dorim să creăm şi care sunt oportunităţile care ne aşteaptă - acestea reprezintă scopul acestei conferinţe.
Deci, acum vom lua o pauză şi vom fi din nou aici la 3:30 şi apoi voi vorbi încă o oră, până la 4:30, şi apoi avem o pauză de două ore.
[aplauze]
Bill: Bine. Foarte bun. Mulţumesc. Am câteva anunţuri, doar unele minore, administrative. Una dintre ele este doar să vă aduc aminte că, în micul Snack Bar de peste drum, care va fi deschis în timpul pauzelor, se găseşte mâncare caldă dacă aveți nevoie sau o vreţi.
O altă informaţie referitoare la fetele de la biroul de asistenţă: sunt foarte fericite să vă ajute cu orice problemă, inclusiv a găsi un hotel, răspunzând la întrebări despre cum puteţi găsi informaţii şi aşa mai departe. Vă rugăm să le folosiţi.
Şi avem o pereche de ecusoane pe care trebuie sa le dăm lui Heinrich Schnorf, şi cuiva care preferă să fie cunoscut doar ca Melvin.
Bine. Deci, doar un memento privitor la timp: voi vorbi timp de o oră şi apoi avem o pauză până la şase treizeci. Apoi, la şase treizeci, Dan şi Marcie or să vină şi vom avea o prezentare cu discuţii. O să cam vorbesc cu ei despre materialul lor.Mi-ar plăcea să ştiu dacă Dan si Marcie sunt în sală. Sunt aici? Nu. Bine. Sunt încă după ora din Los Angeles. [râsete] Ok. Deci, în următoarea oră, voi continua să pregătesc terenul pentru prezentările principale de către ceilalţi vorbitori.
Mai devreme vorbeam despre mărturia care i s-a ordonat lui Dan Burisch s-o prezinte public, care menţiona că oamenii din viitor avertizau de o catastrofă care se poate întâmpla aproximativ în timpurile de acum. Cred că nu am terminat de spus povestea despre importanța dispozitivelor Looking Glass.
Una dintre problemele relatării acestor întâmplări este faptul că ele nu merg în linie dreaptă. Tot ceea despre ce vorbești te conduce la cel puţin două sau trei alte subiecte; de aceea, este foarte greu să explorezi tot acest domeniu într-un mod liniar.
Semnificaţia dispozitivelor Looking Glass despre care, dacă vă aduceţi aminte, explicam că au fost re-proiectate din tehnologie Anunnaki prin sigiliile cilindrice sumeriane şi au făcut parte din sursa acestei încurcături imense, legată de inter-conectarea şi suprapunerea direcţiilor temporale.
Unul dintre lucrurile despre care Dan va vorbi în această seară este cum Pământul si sistemul solar sunt în curs de intrare într-o regiune de spaţiu energetică. Şi ceea ce s-a întâmplat în istoria oamenilor din viitor, a fost faptul că dispozitivele Looking Glass au amplificat energia din spaţiul energetic şi acest lucru a determinat o inversare a polilor.
În opinia mea personală - şi este o părere personală – unul dintre motivele pentru care... e aroape ca și cum s-a format o mitologie modernă despre inversarea polilor în 2012. Povestirile și relatările şi zvonurile despre aceasta s-au răspindit peste tot pe internet şi nu totul este din cauza a ceea ce a spus Dan Burisch. Este aproape ca şi cum ar exista un fel de conştiență pe care o avem cu toţii - poate inconştient - că există ceva cam în această perioadă care este într-adevăr destul de important.
Clif High de la Half Past Human, care foloseşte modele lingvistice pe Internet pentru a prezice viitorul, spune că este capabil de a utiliza această analiză lingvistică de pe Internet, deoarece toţi oamenii sunt psihici, cel puţin într-o anumită măsură, chiar dacă ei nu o ştiu.
O mulţime de oameni ştiu, într-un fel, că se întâmplă ceva în această perioadă; o mulţime de oameni simt că acestea sunt vremuri speciale şi, poate, periculoase. Uneori oamenii ne scriu la Project Camelot să ne acuze că suntem deprimanţi şi prognozăm catastrofe, şi spunem tuturor ştiri rele. Noi nu facem asta; nu aceasta este intenţia noastră.
Dacă doreşti să călătoreşti către o anumită destinaţie folosind o hartă, trebuie să ştii unde eşti, astfel încât să poţi face călătoria. Dacă nu ştii unde eşti şi încerci să găseşti o modalitate de a ajunge acolo unde dorești să mergi, s-ar putea să ajungi în locul greşit.
Orice consilier şi terapeut dintre voi aici va şti că, dacă încerci să ajuţi pe cineva, primul lucru de făcut este să spui adevărul despre ceea ce se întâmplă cu adevărat. Un consilier şi un terapeut ajută persoana să recunoască ceea ce se întâmplă cu adevărat, nu pentru că ei încearcă să o deprime, ci pentru că ei încearcă de fapt s-o ajute să rezolve situaţia. Uneori acest lucru cere mult curaj, dar este, de asemenea, primul pas necesar.
Unul din lucrurile pe care am încercat să le facem la Project Camelot - acum, nu cred că totul pe site-ul nostru este corect, este imposibil, deoarece o parte din martorii noştri se contrazic reciproc -, dar noi credem că cea mai mare parte este corectă. Ceea ce noi relatăm este că există numeroase situaţii despre care trebuie să fim treji şi conştienţi, în scopul de a fi pregătiţi pentru ceea ce vine.
Unul dintre motivele pentru aceasta ... nu este doar ca să vă luaţi armele, mâncarea si aurul si apoi să vă ascundeţi undeva, nu este vorba doar despre asta. Poate că acesta nici nu ar fi cel mai inteligent lucru de făcut, sau cel mai bun lucru de făcut, dar mulţi dintre voi înţelegeţi cu adevărat că se petrec mai multe lucruri aici, după cum spunem în limba engleză, se întâmplă mai mult decât putem vedea.
Acest lucru este spiritual; este un joc spiritual - şi atunci când folosesc cuvântul joc, nu implic faptul că orice este trivial - dar e un joc, în sensul că, dacă vom juca cum trebuie, atunci ne putem asigura un rezultat bun. Si am putea avea adversari în acest joc. Ceea ce este foarte clar pentru mine - şi ştiu că e foarte clar pentru mulţi dintre voi - este că, într-adevăr, acesta este un joc spiritual.
Nu vreau să folosesc cu adevărat cuvântul război spiritual pentru că aceasta este un fel de contradicţie; un război n-are nimic spiritual. Unul din lucrurile care-mi sunt foarte clare este că e vorba de - cum aș putea folosi cuvintele - e vorba de rezolvarea problemelor spirituale. Unul din motivele pentru care o mulţime dintre noi sunt aici - aş sugera - pe această planetă se datorează faptului că aici sunt o mulţime de probleme care apar; aici o unde o mulţime din probleme sunt vizibile.
Există anumite lucruri pe care oamenii le pot face; unii dintre voi pot fi foarte bine activi în acest domeniu, care este să ajute la rezolvarea lucrurilor la un nivel spiritual. Pentru a putea rezolva problemele în mod spiritual, trebuie să stiţi care sunt problemele – deci unul din lucrurile pe care Project Camelot la face este să aducă situaţiile la cunoştinţa oamenilor care sunt capabili să lucreze la un nivel spiritual în ajutarea rezolvării lor.
Deci, noi operăm de fapt pe mai multe niveluri aici. Puteţi să vă luaţi armele, mâncarea şi aurul şi să vă ascundeţi, dacă vreti, dar asta nu e de fapt ceea ce recomandăm. Spun doar asta ca un fel de glumă, dar vreau numai să folosesc următoarele 45 de minute pentru a prezenta unele dintre situaţiile potenţiale cu care ne-am putea afla în față.
Încă înainte de a începe, vreau să subliniez faptul că majoritatea acestor lucruri nu s-au întâmplat încă, şi s-ar putea să nu se întâmple de loc.
Unul dintre lucrurile pe care Henry Deacon ni le-a spus atunci când l-am întâlnit prima dată, a spus că problemele sunt complexe, pentru că totul se petrece în acelaşi timp; există o convergenţă de probleme. Unele dintre probleme pot fi legate de modificările Pământului şi regiunea de spaţiu prin care sistemul solar este în trecere.
Unul din lucrurile despre care David Wilcock s-ar putea să vorbească mâine – el a făcut o mulţime de cercetări în acest domeniu - este că încălzirea globală nu are nimic de-a face, ei bine, foarte puţin de a face, cu arderea combustibililor fosili. Totul în sistemul solar se încălzeşte pe măsură ce avansează în această regiune de spaţiu.
Cu acest fel de influenţă energetică, se pare că vine, de asemenea, o oportunitate. Unul dintre lucrurile despre care David va vorbi este modul în care aceleaşi influenţe, care pot fi cauza încălzirii globale, ajută, de asemenea, procesul unei schimbări în conştiinţă.
Spun că ajută schimbarea în conştiinţă, pentru că eu cred că propria noastră dezvoltare personală are ceva de-a face cu asta, de asemenea, dar circumstanţele pot face ca acest lucru să se întâmple mai uşor; ar putea să-i permită să se întâmple. Deci, acesta este un factor, de asemenea; faptul că, pe măsură ce intrăm în această regiune, care poate prezenta pericole şi ameninţări, toată lumea se trezeşte în acelaşi timp.
Unul dintre lucrurile de aici - acesta este altceva în privința căruia am fost în mod personal avertizat de către Henry Deacon - a fost influenţa inversării polilor magnetici, sau ale modificărilor în câmpul magnetic al Pământului. Pentru că, indiferent dacă suntem conştienţi sau nu de acest lucru, ca fiinţe umane, sistemele nervoase şi creierele noastre funcţionează electric, şi, deşi nu putem vedea, într-un fel “înotăm” în acest ocean electromagnetic tot timpul.
Şi fiinţele umane sunt foarte sensibile. Dacă începi să te joci cu electromagnetismul din jurul unei fiinţe umane, atunci comportamentul și sentimentele şi atitudinea lor vor fi probabil de asemenea afectate.
Aşa că mă întreb câţi oameni din această sală au observat că din timp în timp, sunt oameni în jurul lor, care par să se comporte iraţional, cel puţin într-o mică măsură; poate că devin puțin mai instabili, câteodată; poate că sunt mai multe neînţelegeri, certuri; poate că unii oameni, despre care ai crezut că sunt foarte, foarte raţionali, fac unele erori de gândire ciudate.
Există un fel de instabilitate, ceea ce Kerry Cassidy şi cu mine am început să observăm începând cam cu un an în urmă; pur și simplu am constatat o mulţime de evenimente anormale în comportamentul oamenilor. Am început să ne gândim: aici se întâmplă ceva foarte ciudat; acesta este un model. Şi o mulţime de oameni comentează continuu despre aceasta pe internet, în mod cu totul independent de ceea ce noi spuneam.
Acesta este un alt factor de luat în considerare, faptul că oamenii nu prea mai răspund la situaţii în modul în au făcut-o întotdeauna, poate nu atât de previzibil, poate nu atât de stabil.
În plus este ceea ce David Wilcock numeste "politica Illuminati", o exprimare care-mi place. Ceea la ce se referă – acea frază frumoasă şi succintă – se referă la oricare ar fi agenda persoanelor care se consideră a fi în controlul planetei Pământ, sau care doresc să fie în control planetei Pământ, ce ar poate fi această ordine de zi.
Ruth: Asta a fost complicat!
Bill: Asta a fost complicat?
Ruth: Da!
Bill: Bine. Politica Illuminati se referă la agenda posibilă a controlorilor planetei, sau a persoanelor care ar dori să controleze planeta.
Unul dintre lucrurile de care Henry Deacon ne-a alertat a fost un document numit “Raportul din Iron Mountain”. Acum, o mulţime de oameni spun că acesta este un document fictiv, dar Henry relatează cum că, într-o şedinţă de informaţii secrete cu câțiva ani în urmă, i s-a dat acest document, ordonat să-l citească şi apoi să raporteze în dimineaţa următoare.
Henry susţine că nu este un document fictiv. Dar, indiferent dacă este sau nu, cu siguranţă acesta pare a fi utilizat ca şi cum conţinutul său ar fi o bună descriere a ceea ce se întâmplă.
Unul dintre multele lucruri despre care Raportul de la Iron Mountain vorbeşte - acesta este un document care datează din anii 1960 - este că sunt prea mulţi oameni pe planetă. Există o problemă de suprapopulare, şi este posibil să se argumenteze că aceasta este o problemă reală.
George Green vorbeşte despre Raportul Global 2000, care, de asemenea, menţionează necesitatea de a reduce populaţia lumii, pentru ca planeta, în esenţă, să poată supravieţui. Oricine care a văzut Georgia Guidestones, în America, în Georgia, sau a văzut fotografii ale acesteia, unul dintre lucrurile care sunt pe Georgia Guidestones este o declaraţie simplă, foarte clară, a scopului de a avea cinci sute de milioane de oameni pe planetă, care reprezintă o reducere de 90 - 95 la sută din numărul actual de oameni.
Există câteva lucruri de observat aici. Unul dintre ele este faptul că este uşor să se creadă că această intenţie ar putea exista; este uşor de înţeles modul în care ei ar dori s-o facă. Oricine care a fost vreodată în Cairo sau Lagos sau Calcuta sau Mexico City, si-a dat seama că există o problemă. Este uşor de înţeles de ce controlorii planetei ar dori să reducă în mod drastic populaţia lumii. Dar încă nu au facut acest lucru, sau, în cazul în care au încercat, nu au reuşit.
Unul dintre lucrurile despre care David ar putea vorbi mâine este modul în care – o să încerc să folosesc cuvintele potrivite - fiinţele umane sunt în mod natural rezistente la viruşii care sunt proiectaţi pur şi simplu să-i extermine; acest lucru nu se va întâmpla atât de uşor. Acum, asta nu înseamnă că n-ar exista planuri de a face acest lucru. Mulţi dintre voi ştiu că declanşarea gripei porcine din Mexic, la începutul acestui an, repetă aproape exact modelul gripei spaniole din 1918.
Ce s-a întâmplat în 1918 a fost că, aproximativ în februarie, a existat o formă uşoară de gripă care a cuprins întreaga lume. Dar a fost foarte uşoară, oamenii s-au însănătoşit rapid; a fost numită ‘gripa de trei zile’. O mulţime de oameni au avut gripa pentru trei zile şi apoi s-au facut bine, iar apoi a sosit vara anului 1918.
Apoi a fost un alt val de gripă care a început împrejurul lui octombrie, cred, din acel an şi, la timpul acela, a fost - e ceea ce specialiştii numesc o masă virală – o cantitate aşa de mare de virus în populaţie, încât acesta a suferit o mutație.
Acum, asta e ceva care nu s-a întâmplat încă. În această dimineaţă m-am uitat la un “website” american; se numeşte “flu.gov”. Acum, nu suntem încă acolo, dar există dovezi că guvernele pregătesc oamenii, fie pentru o declanşare reală, fie pentru a-i speria, crezând că există un focar real, şi să alerge la vaccinare pentru a-i ajuta. Problema ar putea să nu fie gripa, s-ar putea să fie vaccinările.
Acum, ştiu că voi urmăriţi acest subiect pe Internet şi acesta nu este scopul acestei discuţii, să intrăm în detaliul acestei chestiuni; dar, aceasta descrie genul de lucru pe care ei ar putea intenţiona să-l facă. Este greu de tras o concluzie, pentru că unul dintre modurile prin care oamenii sunt controlaţi este frica. Deci, este foarte important să nu-ţi fie frică de aceste lucruri şi este, de asemenea, foarte important să ştii ce se întâmplă. Deci, încă o dată, trebuie să fim treji şi conştienți de toate aceste informaţii.
Acum, cu câteva săptămâni în urmă, am avut o întâlnire foarte semnificativă cu Dr. Pete Peterson. Am vorbit cu el - şi atunci când spun "noi", mă refer la Kerry Cassidy, David Wilcock şi eu – ne-am întâlnit cu toţii cu tipul acesta acum două săptămâni. Şi l-am întrebat despre această problemă, această situaţie, cu direcţiile temporale şi oamenii din viitor călători în timp, şi de avertizarea unei catastrofe viitoare - şi el nu a ştiut despre astea; sau cel puțin a spus că nu ştie nimic despre asta.
Dar ceea ce el a spus a fost - şi era într-adevăr foarte animat şi cu spirit de urgenţă cu privire la acest lucru - a spus că este pe cât de sigur el poate fi că există într-adevăr planuri de a aduce America sub legea marţială.
Acum, din nou, trebuie să tragem o linie fină aici pentru că nu vreau să risc să vă conving pe toţi că toate acestea se vor întâmpla, ceea ce înseamnă că aveţi mai multe şanse de a le crea în propriul vostru viitor, dar el ne-a spus că este pe cât de sigur poate fi, că va fi un colaps al sistemului financiar şi un colaps al infrastructurii în America către sfârşitul acestui an. Ultima informaţie pe care am primit-o de la el a fost că acest lucru se va întâmpla pe la începutul lunii octombrie.
Acum, dacă avem mai multe informaţii despre acest lucru, şi, bine-nţeles, la Project Camelot o să le facem disponibile pentru dvs.; este de datoria noastră s-o facem. Şi asta este cu adevărat tot ce ştim despre aceasta.
Dar, atunci când David va vorbi mâine, va face un caz bun din a ne arăta de ce nu ar trebui să credem în mod obligatoriu în acest plan. Unul dintre lucrurile despre care David vrea să vorbească este faptul că, de ani la rând, au existat oameni spunând: asta se va întâmpla şi că asta se va întâmpla şi suntem toţi în mare pericol - şi niciodată nu se intâmplă nimic.
Eu respect punctul său de vedere despre asta, dar noi totuși avem datoria de a raporta ceea ce oamenii ne relatează.
Unul din lucrurile de care, aici, în Europa, putem fi în mod rezonabil confidenţi, este că, dacă ceva major începe să se întâmple în America, atunci ne va afecta, probabil, în Europa, foarte curând după aceea. Dacă trecem de acest an - şi nu a mers prea rău - atunci cred că într-adevăr – după cum lui Dan Burisch îi place să spună, a spus-o ultima şi singura dată când a fost pe scenă la o conferință, în Laughlin, Nevada, anul trecut - a spus că nu va fi o catastrofă, va fi o Epocă de Aur.
Şi aici revenim la subiectul de care vorbeam înainte, că există oportunitatea ca noi să creăm viitorul pe care-l dorim. Doar pentru că ceva este planificat, nu înseamnă că se va şi întâmpla.
Dan ne va relata, în această seară, despre modul în care el şi oamenii cu care lucrează si la care raportează, sunt cât pot de siguri că, ceea ce e cunoscut ca fiind catastrofa direcţiei temporale numărul 2 a trecut, şi aceasta nu s-a întâmplat. Am trecut de acea intersecție de pe autostradă, mergem într-o direcţie mai bună.
Dan ne va spune, în această seară, modul în care el a descoperit - sau a simţit că a descoperit şi apoi verificat - că data efectivă a acestei catastrofe din istoria omenilor din viitor a fost 28 martie, în acest an [2009]. Şi acea zi a trecut şi nu s-a întâmplat nimic.
Acum, oamenii care refuză să creadă această relatare vor spune: Ei bine, sigur că nu s-a nimic, pentru că nimic nu urma să se întâmple oricum. Dar ceea ce vă invit pe toti să faceţi este să vă uitaţi la omul care va fi aici pe scenă cu mine în această seară, şi să evaluaţi voi înșivă dacă el spune adevărul.
Deci, Dan, în acest moment, este un om foarte optimist. El consideră că totul merge în direcţia cea bună. Dan spune că dolarul nu se va prăbuși. Acum, asta nu e doar opinia lui; Dan este, de asemenea, în contact apropiat cu oameni care ştiu ce se întâmplă şi care ştiu care sunt planurile.
Unul dintre lucrurile care s-ar putea întâmpla, atunci când primim informaţii din diferite surse care par să se contrazică, este că am putea auzi de un plan din această direcţie, de un alt plan din cealaltă direcţie, şi nu ştim de fapt care dintre ele se vor adeveri.
David Wilcock are ceva de spus în rândul din spate. David?
David: [nu se poate auzi]
Bill: Absolut, da.
Ruth: Nu am înțeles.
Bill: David mi-a amintit despre un alt lucru despre care Dr. Pete Peterson ne-a spus cu privire la sfârşitul acestui an. Dr. Pete Peterson ne-a spus că preşedintele Obama are de gând să dezvăluie realitatea contactului cu extratereştrii înainte de sfârşitul acestui an. El a relatat că i s-a spus acest lucru de către oameni care știau că timpul de televiziune a fost deja rezervat. Data pe care a spus-o, dacă îmi amintesc bine, a fost 27 noiembrie.
Ceea ce el ne-a spus, de asemenea, este că această zi este una dintre cele cu semnificaţie rituală numerică. A spus că ceea despre ce Obama o să vorbească, este realitatea contactului cu şase rase diferite de extratereştrii prietenoși. Când l-am întrebat de ce a folosit cuvântul prietenos, el a spus: Ei bine, unele dintre ele sunt neprietenoase, dar cele mai multe sunt prietenoase.
Unul dintre lucrurile pe care Pete Peterson ni le-a spus - şi aceasta este o expresie care-mi place s-o folosesc - este că, el a renunţat să lucreze pentru guvernul SUA pentru că nu-i plăcea să simtă nevoia de a avea trei băi pe zi pentru a evita sentimentul de a fi acoperit de rahat. Apoi l-am întrebat de ce a lucrat pentru guvernul SUA în general, iar el a spus că o gramadă din munca sa a fost de fapt motivată de faptul că aveau nevoie de ajutor, deoarece unii dintre extratereștrii nu erau prietenoşi.
Acum, eu nu pretind să cunosc toate complexităţile care sunt implicate aici. Este uşor de imaginat că, aşa cum spuneam cu aproximativ o oră în urmă, guvernul american şi alte guverne, sunt literalmente în necaz pâna peste cap. Se intâmplă atât de multe încât ei nu ştiu cum s-o scoată la capăt.
Există un număr imens de probe că americanii cheltuiesc trilioane de dolari cu construcţia de baze subterane, încă de la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Acesta este un proiect de construcţie de lungă durată aproape inimaginabil de scump. Şi incă nici nu vorbim despre costul programului spaţial secret.
Unul din lucrurile despre care Pete Peterson ne-a spus a fost că Aurora a fost acum retrasă din activitate - nava spaţială Aurora. Este una dintre acele nave despre care s-a zvonit că există de mult timp, dar au retras-o acum. Au lucruri mai bune decât asta. Ei au nave spaţiale superluminice – ceea ce înseamnâ nave care pot călători mai repede decât viteza luminii.
Am auzit exact aceeaşi poveste de la martorul nostru, Jake Simpson, pe care l-am întâlnit în octombrie, anul trecut. Jake Simpson a confirmat tot ceea ce am spus până acum astăzi.
Apoi, dacă luăm în considerare costul acestor programe, atunci ne întrebăm unde s-au dus toţi acești bani. Permiteţi-mi să vă prezint aceasta ca un posibil răspuns la întrebarea unde s-au dus toţi banii.
Ceea ce este interesant despre scenariul bazelor subterane - şi acum 2 săptămani am vorbit cu Pete Peterson – el le-a numit oraşe subterane. Spune că a fost în ele.
Bill Deagle, de asemenea, a raportat că a fost în aceste oraşe subterane.
Jake Simpson ne-a spus că există un sistem de transport subteran care de fapt face legătura dintre America de Nord şi Australia, pe sub Oceanul Pacific.
De ce ar face ei asta? De ce ar construi aceste facilităţi? Jake Simpson ne-a spus că era standard de gândire militară defensivă, pentru că erau conştienti de problema care se apropie încă de pe timpul celui de-al doilea război mondial, şi că gândirea militară, în principiu, a fost că, dacă vor fi probleme mari pe această planetă, atunci ei ar trebui să sape. Asta e ceea ce face armata atunci când se află într-o situaţie de război; sapă [râsete].
Jake Simpson ne-a dat câteva informaţii extraordinare. El a spus că acesta este un fenomen ciclic, are loc în cicluri, acest spaţiu energetic, prin care Pământul trece acum. Este aceeaşi serie de probleme care a fost responsabilă pentru ceea ce aproape o sută de civilizaţii de pe această planetă numesc Potopul, care a distrus Atlantisul, care a fost relatat de către marele istoric Platon, care n-a greşit niciodată.
Jake Simpson ne-a spus că, în unele dintre aceste instalaţii militare, atunci când excavau bazele, au constatat existenţa unor baze mai vechi, care nu au fost construite de noi.
L-am întrebat pe Dan Burisch despre această poveste; ne-a confirmat-o. A spus: Da. A spus: Nu numai că o pot confirma, dar pot să vă spun unde s-a întâmplat. El a spus: A fost în Norvegia.
Sau a fost - Oh, Doamne, nu îmi amintesc - a fost Norvegia sau Suedia, iertați-mă. Voi afla. De fapt, cred că a spus Scandinavia, motiv pentru care nu îmi amintesc. [râsete]
El a spus că a fost o situaţie într-adevăr ciudată care a avut loc atunci când o anume maşină a fost abandonată - pentru că asta e ceea ce ei fac, construiesc aceste tunele mari cu aceste maşini, şi apoi doar le lasă acolo, deoarece nu pot să le scoată la suprafaţă din nou - şi s-au dus în altă locaţie şi au găsit aceeaşi maşină într-un loc diferit, dar nu era maşina lor. Era o maşină aproape identică, dar era veche de mii de ani.
Ceea ce Jake a spus, a fost: Da. A spus: Probabil am rezolvat deja această problemă, dar trebuie să recunoaşteţi că este gândirea militară să fi "în siguranţă" (acoperit)..
Este gândire militară să fie o asigurare, chiar dacă ei cred ca suntem în siguranță. Așa că nu și-au abandonat bazele; acestea încâ sunt acolo jos.
Acesta este genul de lucruri despre care Dan va vorbi in această seară; acesta este subiectul. Esenţa este că un e puțin de parcă am fi într-un film, şi să vă imaginaţi un film lung, cu o mulţime de acţiune care este, poate, lung de trei ore. Și suntem cam cu o jumătate de oră înainte de sfârşit, când lucrurile devin cu adevărat interesante. Nu ştim cum se va termina, dar e un film bun. Nici câ ar putea fi mai interesant.
Suntem în acest film. Ca să schimbăm metafora, e ca un joc în realitate virtuală. Acesta este un joc spiritual şi această realitate este un fel de iluzie, după cum budiştii ar spune, dar cu siguranţă pare real.
Dacă continuăm să vorbim despre filme, putem vorbi despre filmul Matrix, când aceasta ar poate fi o iluzie, într-un sens, dar totuși pare foarte reală şi poţi fi rănit în ea. Deci, deşi este un joc, nu este deloc banal. Dacă avem copii şi oameni de care ne pasă şi, dacă ne pasă de această planetă frumoasă, atunci trebuie s-o luăm în serios.
Dar, tema acestei conferinte este că acesta este acel tip de joc în realitate virtuală în care, înțelegând faptul că este un joc în realitate virtuală, avem şansa de a crea rezultatul pe care-l dorim. Şi să ne distrăm cât mai mult posibil, în timp ce facem asta.
Deci, aceasta ne aduce imediat înapoi - şi aici voi termina - la ceea ce George Green spunea în cărticica lui Mesaje pentru echipajul de la sol. I s-a spus că este aproape prea târziu. Dar, cuvântul cel mai important din această propoziție este "aproape". Toate cele mai bune filme au ceva care "aproape" se va întâmpla şi apoi nu se întâmplă.
Eu sunt alpinist, şi cele mai bune ascensiuni pe care le-am făcut au fost acelea în care aproape am căzut, dar nu am căzut. Cei dintre voi care au o relaţie de dragoste s-ar putea să ştie că unele dintre cele mai bune momente sunt atunci când partenerul dvs. aproape v-a parăsit, dar nu a făcut-o. [râsete]
Pentru că, după aceea, ai ocazia de a-ţi da seama cum să faci ca totul să meargă mult mai bine în viitor. Deci, ca un Echipaj de Sol colectiv - şi nu e ca Echipajul de la Sol din ţări diferite, acesta este doar cel elveţian şi o spunem ca o mică glumă - dar noi suntem toţi Echipajul de la Sol. Este posibil ca cincisprezece la sută din rasa umană să fie într-adevăr o Echipă de la Sol.
Cea ce noi vă recomandăm insistent să faceţi - şi când spun noi, vorbesc despre Echipajul de la Sol Elvețian, precum, de asemenea, vorbind în numele lui Kerry Cassidy şi al meu, din Project Camelot. Unii oameni ne scriu şi spun: Ce-aş putea face? Ce să fac?
Şi noi spunem: Fă ce poţi. Fă ceva. Doar ÎNCEPE să faci ceva.
Atunci când Kerry Cassidy şi cu mine am luat această mini-cameră video ieftină şi am început să vorbim cu oricine era dispus să vorbească cu noi acum trei ani, nu ne-am fi imaginat vreodată că bulgărele de zăpadă va deveni atât de mare.
Dacă îndrăzneşti să crezi că lucrurile sunt posibile, atunci orice este posibil. Abilitatea ta de a face lucrurile să se întâmple este limitată doar la ceea ce crezi. Deci, fă ce poţi. Vorbeşte cu oamenii. Adună oamenii împreună. Formează grupuri şi comunităţi.
Ţine oamenii la curent cu ce se întâmplă. Fă tot ce poţi să trezeşti oamenii, să-i sprijini într-un proces de tranziţie de a deveni mai Treji şi Conştienţi, şi să-i ajuţi să realizeze că există o Nouă Lume - Dacă Pot S-o Accepte.
Mulţumesc.
[aplauze]
Faceti “click” aici pentru video
__________________________
|
|
|
 |
